O fetiţă şi costumul ei popular...
Măriuca s-a împrietenit într-o
zi cu un înger! Se jucau împreună, mâncau, dormeau, citeau, ascultau poveştile bunicului,
se dădeau în leagăn, se ţineau de mână, îşi împleteau părul, alergau după
fluturi, se ascundeau de ploaie, râdeau în hohote şi inventau cântecele! Duminica dimineaţa însă, îngerul
dispărea! Îşi punea o pereche de aripi strălucitoare şi pleca la liturghie! Maria vroia să mergă şi ea, dar nu avea aripi
să zboare o dată cu el! Degeaba i-au pregătit părinţii cele mai diafane
rochiţe, i-au confecţionat aripi din pene de gâscă, i-au luat pantofiori
fermecaţi sau caleaşcă specială să o ducă la biserică! 6 ani fetiţa şi-a tot căutat aripile în
zadar! Până într-o sâmbătă seara când trăgea la biserică, iar Măriuca se juca
prin pod. O îngeriţă bătrână, din neamul îngeraşului ei, i-a pus mâinile la
ochi şi a deschis o ladă de zestre veche, din care ieşea o lumină orbitoare! Când aceasta
s-a mai domolit, i-a arătat fetiţei ce era înăuntru. A doua zi dimineaţa,
micuţa s-a trezit prima şi a aşteptat cuminte, în curte, pe scăunelul ei
albastru, să plece la biserică! Îşi
găsise aripile! Din uşa podului, îngeriţa privea fericită cum Măriuca alerga
spre dealul bisericii în costumul popular în care se îmbrăcase şi bătrâna, la
începuturile lumii, când a mers prima dată la împărtăşit!
......................
foto: Adrian Petrişor
Frumos spus. Mi-a placut mult. Din pacate, o multime dintre noi, mai tineri sau mai in varsta, ne-am cam pierdut aripile...
RăspundețiȘtergere