Povestea celor din urmă

 Un veteran de război cu ochi albaştri  ca cerul

Un bătrân desface cucuruz la gura sobei, lângă nevasta lui care ştrincăne şosete de lână "... eram pe front, în Rusia! Le- am dat de beut la nişte nemţi şi le-am luat un porc din coteţ, pe care l-am tăiat ca acasă, chiar acolo, între Odesa şi Rostov. L-am pârlit cu paie, am închinat cu rachiu şi şoric, am făcut până şi cârnaţi. Ştiu şi acum fiecare bucăţică de drum până la Saint Petersburg" ... nenea Ioan Cristea din Cincu este singurul veteran de razboi în viaţă, din zonă!  E pozitiv, luminos, ştie, într-adevăr, drumul până în Rusia pe de rost, e viteaz şi mucalit: ”cand eram tinăr, m-am dus la Braşov să fac box, da m-or trimes eia acasă, după 2 luni, că eram prea rău, prea iute şi nu am avut răbdare să învăţ... eram rău, îi băteam pe toţi ca pe hoţii de cai, de nimeni nu mişca atunci când intram eu undeva.” Tanti Silvia, consoarta lui, zâmbeşte cu îngăduinţă: “taci, mă omule, că n-ai avut niciodată mai mult de 62 de kile. Nici nu te vedeai în pragul uşii. Nu mi-ai dat, în viaţa ta, nici măcar o palmă!” Nenea Ion nu se lasă: ”Taci tu femeie, că eram rău când nu mă vedeai tu” 

..................................

foto: Marius Blană